Fragil

sunt aşa de fragil, aproape tot ce-i neaşteptat m-ar nărui, un zâmbet, un strigăt, o vorbă dulce. şi totuşi am atâtea aşteptări şi tot atâta teamă şi alte emoţii. lumina soarelui e grijulie cu mine, aerul e atât de blând ştiindu-mă cât de fragil sunt. am locurile mele pe unde trec, memorez atent orice traseu şi de departe cercetez orice pare schimbat. cu oamenii e greu de intrat în vorbă. mi-e teamă că n-o să fiu înţeles, mi-e teamă că nu vor înţelege că sunt fragil, mi-e teamă că o să fiu înţeles greşit. e incomod şi îngrijorător să fiu fragil pentru că mai mereu am nevoie de ajutor, dar până şi ajutorul mă sperie. evident, am nevoie de ajutor, îmi lipsesc cuvintele care să zidească, cuvinte pe care le ştiu, dar de care mă îndoiesc. doresc pe cineva adevărat care să-mi poată înţelege starea mea fragilă şi nu numai atât. sunt foarte fragil şi sensibil, nu vă doresc să fiţi ca mine.